Tu, suflet

O lume plină de cioburi în mii de culori, mistuită de foc fără fum, acoperită de nori fără ploaie..
Două drumuri ce merg paralel, două vieţi..niciuna reală, două chipuri şi de fapt..niciunul...
O răscruce fără de semne, poteci pline de gropi şi noroi, drumuri pline de spini şi deznădejde..şi-un suflet...un suflet pierdut...un suflet stingher...
Figura plăpândă ar vrea să emane prezent, dar ea nu poate nici privi în trecut...Ce soartă crudă să crezi în idei, când singur eşti, deşi înconjurat de mulţi...
Un pas înapoi de face ea, prinsă-i în vremuri apuse demult...vremuri ce nu le poate uita, nici ierta. Frică i-ar fi din nou să greşească, s-apuce din nou pe aceleaşi poteci, când i-ar fi fost mult mai uşor să ghicească drumul fără de lacrimi şi otrăvi.

"Tu, suflet cu puritate răpită demult, cu gânduri reci, ucise parcă ieri...fă un pas înainte..ieşi din vâltoarea creată de zei !"